Pictori - Compozitori celebri

Beethoven 


Ludwing van Beethoven ( 1770-1872) s-a născut la Bonn. Tatăl său, Johan van Beethoven, era muzician,  l-a instruit sever, cu ambiţia de a face din el un copil superdotat. Pe 26 martie 1778, la aproape şapte ani el a susţinut prima reprezentaţie publică ca pianist. La 11 ani, a beneficiat de lecţii de pian organizate sistematic, pentru a deveni un virtuoz şi un bun compozitor. În anul 1782, compozitorul Christian Gottlob Neefe s-a ocupat de pregătirea lui Beethoven în operele lui Bach şi Mozart. În anul 1783, Nefee scria despre elevul său, într-o publicaţie muticală: Dacă va continua în acest ritm, va deveni, fără îndoială, un nou Mozart.  În anul 1784, Beethoven a fost angajat ca organist secund în orchestra Curţii de la Bonn. În luna aprilie a anului 1787, tînărului muzician i s-a acordat o sumă de bani destinată unei călătorii la Viena, pentru a studia sub îndrumarea lui Mozart. Îndată ce Beethoven a început să cînte la pian, talentul său a fost imediat remarcat. Priviţi acest copil. Într-o bună zi, el va forţa lumea să vorbească despre el, a spus Mozart. Cu toate acestea, visul tînărului Beethoven de a deveni elevul marelui Mozart, a rămas neîmplinit, o scrisoare l-a chemat pe Beethoven înapoi la Bonn, mama sa Maria căzuse bolnavă la pat. În scurt timp aceasta a murit. Beethoven a fost forţat să preia în familie rolul tatălui care fără ezitare bea în faţa lui Beethoven, a celor doi fraţi mai mici ai săi şi în preajma surorii mici de un an. El a întreţinut familia patru ani, perioadă în care şi-a făcut mulţi prieteni, printre care Stephan, care a scris una dintre primele biografii ale lui Beethoven. De asemenea, contele Ferdinand a aderat la grupul său de prieteni, devenind susţinătorul lui Beethoven, contele i-a cumparat un pian foarte costisitor şi i-a plătit studiile la Viena. Beethoven recunoscător, i-a dedicat o celebră sonată pentru pian. În timp ce îşi menţinea relaţiile sociale cu aristocraţii, Beethoven s-a îndrăgostit de o profesoară de pian, Eleonore. deşi pasiunea pentru ea a fost un eşec, aceasta este considerată, prima dragoste a lui Beethoven. În anul1792 a luat lecţii la Viena de la compozitorul Haydn, Schenk şi Salieri. În scurt timp, el şi-a câştigat renumele de pianist de o mare fantezie, admirat mai ales pentru strălucitele sale improvizaţii. Beethoven a reuşit să patrundă în cercurile nobiliare, aristocraţii i-au oferit patronajul lor, iar Beethoven, in semn de mulţumire, le-a dedicat unele dintre compoziţiile sale. A avut relaţii permanente cu firmele de vîrf din domeniul pianelor şi instrumentelor muzicale din Londra şi Viena. Acest lucru a deschis drumuri largi pentru concertele moderne grand piano. La doar 30 de ani, a fost recunoscut maestrul muzical al Vienei.
În preajma anului 1798, Beethoven a constatat că suferă de tulburări auditive. S-a izolat de public şi de prieteni şi a ajuns la o surditate totală. Pe la 1820, el reuşea să comunice cu vizitatorii numai prin scris, folosind caietele de conversaţie. A suferit cumplit din pricina crudului destin, pentru un muzician, pierderea auzului este o lovitură grea. Cînd şi-a dat seama că nu se va vindica niciodată, a suferit o depresie atât mentală cât şi fizică.
Revenit la Viena s-a mutat împreună cu fratele său. A început să creeze o nouă lume muzicală. În anul 1803, a început să lucreze la cea de-a treia simfonie a sa - Eroica. Simfonia trebuia să fie un imn de mulţumire pentru Napoleon Bonaparte. Muzica sa a devenit din ce în ce mai renumită. În acestă perioadă, el s-a îndrăgostit de fosta sa elevă, Josephine. Dragostea lor era reciprocă, dar diferenţele de statut social au făcut imposibilă acestă relaţie. Beethoven nu s-a căsătorit niciodată. În ciuda acestei dezămăgiri, Beethoven a compus mai multe capodopere: Simfonia a IV-a şi tragedia Razumovsky, Simfonia a V-a în Do minor şi Simfonia a VI-a în Fa major, atingând punctul culminant al carierii sale. Beethoven se bucura de multe privilegii la Viena: era liber să compună tot ce dorea, când dorea, la comandă sau nu, sau chiar să respingă comenzile. În 1812, Beethoven l-a întîlnit pentru prima dată pe Goethe. Se admirau reciproc dar nu se înţelegeau. Beethovel şi-a pus pe fond muzical câteva dintre poeziile acestuia.
Simfonia este o compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care se bucură de succes şi astăzi, şi care reprezintă moştenirea lăsată de Beethoven. Ultima simfonie completă compusă de el, a fost Simfonia a IX-a. În zilele noastre acestă simfonie joacă un important rol cultural în lume, care a devenit imnul oficial al Uniunii Europene. Corola  este una dintre cele mai cunoscute lucrări din repertoriul occidental. Considerată una dintre capodoperele lui Beethoven. În toamna anului 1826, artistul s-a îmbolnavit de pneumonie, apoi în 1827 a decedat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu