Recital de poezie

Fipilciuc Bogdan cl. a III-a, profesoara Ceban Elena

Poezia Viata de Mihai Eminescu

Cand aud vreodata un rotund egumen, Cu foalele-ncinse si obrazul rumen, Povestind ca viata e calea durerii Si ca pocainta urmeaza placerii, Ma intreb: ,,Acesta poate ca sa stie Cum este viata, cum cata sa fie?.” Noaptea scanteiaza cu-a ei mii de stele, Varsa raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i stramta si, din ziduri vechi, Vorbe, ras si planset suna in urechi; Glasuri ratacite trec prin geamuri sparte Si prin usi inchise, prin zidiri desarte. Colo, langa lampa, intr-un mic ietac, Vezi o fata care pune ata-n ac; Fata ei e slaba de-o paloare cruda, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asuda, Degetele repezi poarta acul fin Ea isi coase ochii intr-un tort de in; Vanata-i e buza, lipsita de sange, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plange. La ce oare dansa s-a nascut pe lume, O sarmana frunza pe oceanu-n spume, O sarmana umbra, orfana si slaba, De care-n multime nimenea nu-ntreaba? Din zori pana-n noaptea neagra si tarzie O vezi printr-o alba perdea stravezie Cum mereu lucreaza... s-abia pane goala, Frig si insomnie, lacrime si boala. Tot ce-n asta lume mai poate pricepe E ca de-nceteaza lucrul... foamea-ncepe. Negustoru-si pune panzele-nainte, Lucrul scump si harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din noptile celor care panza-i coase; Desface ducesei, c-o galanta graba, In cusut in lacrimi de o mana slaba: Panze moi in care se tesura zile, Vederea si somnul sarmanei copile, Albe ca zapada ce cade in fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgi. Cand iti trec prin minte acestea, copila, Te uiti in oglinda si iti plangi de mila: Vrei s-o vezi chiar bine, s-o tii bine minte Pe nefericita, dulce si cuminte, Fara nici un reazem, care nu asteapta Decat moartea care singura e dreapta... In aceasta viata de mizerii plina Singura-i amica este o albina, Ratacita ­ ce stii cum ­ in strada veche. Glasul ii patrunse la a ei ureche, Deschizand fereastra, sa intre o lasa Intre flori sa doarma si sa-i stea in casa. Se iubira cele doua proletare: O insecta-umana, una zburatoare. Fata stand pe ganduri, vesela albina Cu galanterie de buze-i s-anina, Ca si cand i-ar zice: ,,Au nu stii tu oare Cum ca a ta gura-i cea mai dulce floare? Caci tu esti frumoasa, chiar ca si o sfanta, Ochiul tau cel dulce si umbrit ma-ncanta”. * Intr-o zi, copila moare: se-ntelege, Moartea numai stie manile sa lege. In sicriu au pus-o. Fata ei cea trasa Era adancita, insa tot frumoasa. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in! Fereastra-i deschisa: primavara plina Patrunde printr-insa; dar biata albina In camp nu mai fuge, ci-mprejur se poarta, Incunjura capul si gurita moarta; Ea zboara aproape si tot mai aproape, Si vrea cu amica-i deodata s-o-ngroape... Deci cand se intampla s-aud vreun egumen, Cu foalele-nchise si obrazul rumen, Povestind ca viata e calea durerii Si ca pocainta urmeaza placerii, Ma intreb: ,,Acesta poate ca sa stie Cum este viata, cum cata sa fie?”

15 ianuarie - Ziua Naţională a Culturii

Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii.

                                                                                                                          Mihai Eminescu

La 14 ianuarie 2015, de Ziua Naţională a Culturii la Biblioteca de Arte s-au organizat o serie de activităţi cu copiii.

O lecţie interactivă cu genericul Dor de Eminescu a fost petrecută cu elevii claselor a IV-a şi a II-a. de la  Liceele M. de Cervantes şi Academia Copiilor împreună cu învăţătorii şi bibliotecarii. Copiii au primit teste referitoare la biografia şi creaţia lui Mihai Eminescu. Răspunsurile copiilor au fost completate cu informaţii noi, întîmplări din viaţa scriitorului în perioada copilărieii, a familiei şi despre prietenii lui.

Un moment nou pentru ei a fost şi faptul că ziua de naştere a poetului coincide cu Ziua Naţională a Culturii din Republica Moldova.

Ora de lectură: Poezii de Mihai Eminescu.

Copii au venit pregătiţi cu un recital de poezie. Au participat şi învăţătorii şi părinţii. Au răsunat şi melodii lirice pe versurile poetului - Somnoroase păsărele, Mai am un singur dor, O mamă...

Copiii au rămas plăcuţi surprinşi de atmosfera creată.

Luceafărul de Mihai Eminescu

 Luceafărul. – Ch. : Silvius Libris. – 58 p.

Dragi copii, la 15 ianuarie, se împlinesc 165 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu.

            Una dintre cele mai celebre poezii - Luceafărul, pe care poetul a început s-o scrie în 1873  şi a publicat-o în aprilie 1883, a fost declarată de către Academia Recordurilor Mondiale, cel mai lung poem de dragoste. Ei au descris poemul Luceafărul ca o combinaţie între povestirile filmelor Pe aripile vîntului - dramă romantică şi Love Story - poem romantic cu sfîrşit dramatic.

         Vă propunem să lecturaţi poemul Luceafărul. La ilustrarea cărţii au fost utilizate lucrări pe mătase artificială ale pictoriţei Olesea Şibaev.

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

               Lectură plăcută!